Primele povesti despre paste i-au fost atribuite lui Marco Polo, celebrul navigator care pare-se ca ar fi istorisit despre unele delicii culinare chinezesti facute doar din apa si faina. Paste, mai exact. Ca o fi poveste sau nu, puţin contează. Ideea este ca toate sunt savuroase, indiferent de origine, si ca pot fi oricand o optiune pentru cei care isi doresc un stil de viata sanatos.
Daca tot am vorbit de istorie, poate ar fi bine sa amintim si povestea romana a pastelor. Se pare ca preparatul ar fi vechi inca de pe vremea etruscilor, care l-ar fi obtinut prin amestecarea cu apa a unor cereale si seminte macinate. Cand colonistii greci au pus bazele orasului Napoli au adoptat “macaria”, un produs local al gastronomiei, preparat din faina de orz si grau amestecata cu apa, uscat apoi la soare. Imparatului roman Cicero ii placeau “Laganum” sau “Laganas”, un preparat plat facut din faina de grau. Si pentru ca granarul romanilor a fost Sicilia, de aici au plecat cele mai multe retete de paste.
Preparatele erau cunoscute in Sicilia dupa dominatia araba si se stia ca erau gatite din graul dur cultivat pe insula, asa cum povesteste geograful arab Abu Abdallah Muhammad ibn Muhammad ibn Idris, cunoscut de catre sicilieni drept Idrisi. In Cartea sa, “Cartea lui Ruggero”, el spune ca “in orasul Trabia se fabrica spaghete in cantitati atat de mari incat s-ar putea aproviziona cu ele in afara oraselor din Calabria si teritoriile musulmane si cristiane deopotriva, unde se si trimit de altfel cantitati mari”. Veste buna fiindca pastele nu erau chiar scumpe si puteau asigura hrana unei populatii destul de mari. Inclusiv numele cuvantului are inglobata tehnica prepararii. “Maccherone” deriva din verbul “maccari”, care inseamna “a strivi, a zdrobi” si face referire la aluatul obtinut din faina de grau dur si gris de grau dur.
Pastele au castigat teren si au ajuns pe mese din ce in ce mai extinse. Simple sau in combinatie cu diferite sosuri ori adaosuri, au fost vedete inclusiv in “Decameronul” lui Boccaccio, unde aflam ca erau acoperite de un munte de parmezan ras. Cand a ajuns in Italia, Goethe a fost gazduit de producator de macaroane care i-a permis sa asiste la prepararea mesei.
Prima fabrica de paste a aparut in Venetia, de unde au plecat si retetele pentru nobili. La inceput au fost rasfatate cu sos de rosii si ulei de masline, apoi au primit alaturi diferite compozitii de legume ori carne sau branzeturi. Erau mereu stropite de un pahar cu vin rosu fiindca altfel nu ar fi avut savoarea asteptata.
Astazi, pastele sunt principalul ingredient nu numai in bucatariile italiene. Le regasim in multe pranzuri si, contrar asteptarilor, nu ingrasa. Pastele in sine sunt bogate doar in carbohidrati si, consumate ca atare, fara combinatii, nu au efect distrugator asupra siluetei, asa cum se spune. La nivel mondial este o industrie aducatoare de profit fiindca putini sunt cei care nu au auzit de lasagna, vermicelli ori pasta.
Preparate din cereale integrale, din grau dur, orez, hrisca, secara sau altele, in combinatie cu legume, sunt o alternativa mereu sanatoasa.
